Cehia

Praga la sfârșit de februarie

Praga, supranumit „Orașul de Aur”, „Mama orașelor” sau „Orașul celor o sută de clopotnițe”, este un oraș de care te vei îndrăgosti, cu siguranță.

În cazul meu, așa s-a întâmplat, a fost dragoste la prima vedere.

Unde am stat?

La Praga am fost alături de prietenii noștri dragi, care locuiesc în Germania și împreună cu ei am închiriat un apartament de pe site-ul airbnb.com.

Apartamentul a fost tare drăguț, situat și într-o zonă bună, aproape de stația de metrou și de centrul orașului.

Am plătit 95 euro pentru două nopți. Apartamentul îl găsiți aici.

Prima zi – Hot Dog delicios și Sex Machines Museum

Poate ar fi trebuit să spun prima seară, fiind deja întuneric în momentul în care am ieșit la o scurtă plimbare în centrul orașului.

Apartamentul se află la doar trei stații de metrou față de centrul orașului, astfel că ne-am mișcat destul de repede.

În funcție de locul din care porniți spre centru cu metroul, vă recomand stațiile Muzeum și Mustek.

Puteți consulta aici harta metroului din Praga.

Noi am ales stația Muzeum și am ieșit chiar în dreptul Muzeului Național, o clădire destul de surprinzătoare și impunătoare, care seara este și foarte frumos luminată.

Îmi pare rău că nu am apucat să îl și vizităm, dar pentru cei interesați, prețul unui bilet este de 250 coroane cehești (aproximativ 45 lei).

Drumul nostru a continuat spre Old Time Square, locul în care ne doream să ajungem.

Între timp, am mai fotografiat una-alta și ne-am oprit la o tarabă cu Hot-Dog, dar nu orice fel de Hot-Dog, ci din acela făcut cu cârnăciori tradiționali, de unde puteai alege din vreo patru sortimente. Sunt foarte buni, vă recomand să încercați.

Prețul unui Hot-Dog e de 100 coroane cehești(aproximativ 20 lei).

După ce ne-am potolit foamea, ne-am continuat drumul. Pe traseu, am zărit un muzeu care mi-a atras atenția, numele acestuia fiind Sex Machines Museum și bineînțeles că am intrat să vedem despre ce e vorba.

Din câte am înțeles, e singurul muzeu din lume care găzduiește astfel de exponate, constând în diferite mașinării sau obiecte pentru satisfacerea plăcerilor, și nu numai.

Muzeul se întinde pe trei etaje și sunt expuse în jur de 300 de obiecte, cu temă erotică. Muzeul dispune chiar și de o mică sală de cinema, unde rulează filme erotice vechi, alb-negru.

Prețul unui bilet este de 250 coroane cehești(aproximativ 45 lei).

Muzeul nu este pentru oricine, dar este interesant și merită văzut din punctul de vedere al istoriei privind erotismul.

Vă atașez link-ul oficial pentru mai multe detalii.

www.sexmachinemuseum.com

După ce ne-am clătit ochii prin muzeu, am plecat mai departe. Singurul dezavantaj era frigul de afară, fiind sfârșitul lunii februarie, temperaturile erau destul de scăzute.

Străduțele din centrul orașului sunt ticsite de magazine de suveniruri care îți iau ochii, sigur nu pleci cu mâna goală de acolo.

Am reușit să ajungem la Ceasul Astronomic, probabil cel mai cunoscut obiectiv turistic din Praga, ne-am plimbat puțin prin piață și ne-am întors la cazare, unde era cald și bine.

Ne-a prins ora 03:00 dimineața la povești, iar la ora 08:00 ne-am trezit pentru a ne pregăti de adevăratul tur al orașului.

A doua zi – Cele mai importante obiective turistice, ursul panda uriaș, lebede și Praga văzută de la înălțime

Prima oprire trebuia să fie în Old Town Square, acolo unde se află Ceasul Astronomic, însă pe drum am dat de un loc unde erau așezate mai multe tarabe care vindeau tot felul de suveniruri, dulciuri, fructe, accesorii și tablouri. Ne-am oprit să aruncăm o privire și cu ocazia asta am găsit și niște magneți tare frumoși și cu un preț mult mai bun decât cele pe care le vedeai la magazine. Nu ne-am putut pune de acord asupra magnetului pentru frigider, astfel că am luat doi.

Pe urmă am ajuns la Ceasul Astronomic și mi s-a părut amuzant cum se adună toți turiștii în fața turnului cu câteva minute înainte de ora fixă pentru că atunci are loc un mic spectacol animat de figurinele ce se arată la fereastră.

Noi am reușit să vedem toată treaba asta de la terasa ce se află vis-a-vis de turn, terasă care era încălzită și astfel ne-am putut bucura și de spectacol și de o ceașcă de cafea la căldură.

Ceasul Astronomic este faimos în Europa și nu mai este nici unul ca el. De fapt, legenda spune că i s-ar fi scos ochii ceasornicarului pentru a nu mai realiza o astfel de capodoperă în nici un alt loc din lume.

Ceasul este într-adevăr unul special, fiind format din mai multe simboluri, semne astrologice, cei doisprezece apostoli, soarele și luna și numere gotice.

Aflându-mă acolo, în centrul orașului, nu știu ce m-a încântat mai tare, spectacolul oferit de Ceasul Astronomic sau ursul panda uriaș care se plimba prin Old Time Square. Eu ador urșii panda și una dintre dorințele mele cele mai mari este să văd unul în realitate, să mă și joc cu el, dacă asta ar fi posibil, dar până atunci, mascota asta mi-a luat ochii.

După ce m-am îndurat să las ursul panda în urmă, ne-am continuat drumul spre Podul Carol/Charles Bridge, probabil cel mai aglomerat loc din oraș.

Dacă poți să te detașezi de aglomerația din jurul tău, poți admira arhitectura podului, priveliștea pe care ți-o oferă și statuile minunate așezate din loc în loc pe pod.

Ultima poză atașată reprezintă statuia Sfântului Ioan Nepomuk, cea mai faimoasă de pe pod datorită faptului că lumea o atinge pentru noroc pe de o parte, iar pe de altă parte se spune că te vei întoarce la Praga dacă faci asta (la fel ca legenda faimoasei Fontana di Trevi, din Roma). Prin urmare, părțile acelea lucioase s-ar datora oamenilor care ating statuia în mod repetat.

Ca să vă spun și două cuvinte despre faimosul pod, construcția acestuia a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, de aici și numele dat podului, dar acesta este un nume pe care l-a primit mult mai târziu, inițial numindu-se Podul de Piatră sau Podul Pragăi.

Podul traversează râul Vltava și face legătura între Orașul Vechi și cartierul Mala Strana.

Ca orice loc plin de turiști, podul este ticsit de suveniruri, caricaturiști, accesorii hand-made și altele.

Între timp s-a făcut ora prânzului și am decis cu toții să mâncăm la Mc Donald’s, ca să nu pierdem timpul în vreun restaurant, așteptând după mâncare.

De multe ori când plecăm în călătorii, alegem să mâncăm pe fugă, primul motiv fiind timpul sau lipsa acestuia, iar al doilea motiv este faptul că nu suntem niște gurmanzi, dar avem momente când ne dorim să încercăm și mâncarea locală tradițională.

Înainte de a merge la masă, mi-am amintit că în zonă se află zidul lui Lennon. Dacă ați citit și alte articole de ale mele, știți că ador tot ce înseamnă artă stradală și picturi pe pereți. Așadar, acest zid este mai mult decât niște grafitti sau mâzgălituri, este un tribut adus lui John Lennon și încă sunt persoane care mai aprind și câte o lumânare când trec pe aici.

Locul este mai ferit, dar este foarte colorat și este o amintire a unei perioade însemnate din istorie. Deși picturile de pe zid nu sunt cele originale, fiindcă a fost văruit la un moment dat, acesta tot este frumos și atrage în continuare turiști.

În momentul în care am ieșit de la Mc Donald’s, am avut o surpriză tare frumoasă, în sfârșit ieșise soarele și vremea începea să fie mai blândă cu noi.

Am urcat la Castelul din Praga, ne-am bucurat de panorama asupra orașului, ne-am plimbat prin curtea castelului și am vizitat Catedrala St. Vitus.

În curtea castelului se poate intra fără să plătești, dar dacă vrei să vizitezi vreuna dintre clădiri, atunci vei plăti un bilet de intrare.

Castelul din Praga apare în Cartea Recordurilor pentru cea mai vastă fortificație veche, aceasta măsurând 70,000 metri pătrați.

Adevărul este că între zidurile cetății găsești o multitudine de clădiri, curți interioare, fântâni, străduțe și bineînțeles Catedrala St.Vitus, atracția cea mai importantă.

În interiorul castelului este o străduță cu niște căsuțe mici și colorate, pe care mi-aș fi dorit să o văd dar nu m-am îndurat să plătesc 10 euro pentru asta.

Dacă sunteți interesați, strada se numește Golden Lane.

În schimb, am intrat puțin în Catedrala St. Vitus, construită în minunatul stil gotic, care este spectaculoasă, iar pe lângă aspectul exterior, pe mine m-au încântat și vitraliile din interior.

Pentru programul de vizitare al Castelului, prețuri și alte detalii care v-ar pute interesa, intrați aici.

La ieșire, am găsit o terasă foarte drăguță, amplasată într-un loc foarte bun.

Înainte de a traversa din nou Podul Carol, pentru ne întoarce în Orașul Vechi, ne-am oprit pe malul râului, unde prezența lebedelor prietenoase contribuie la niște fotografii foarte reușite.

Între timp, și un castor (cred eu că era) și-a făcut apariția în cadru.

De aici ne-am continuat drumul către locul în care îmi doream cel mai mult să ajung și anume, Biblioteca Klementinum.

Poate vă întrebați ce are atât de special o bibliotecă, ei bine, asta este considerată una dintre cele mai frumoase biblioteci cu arhitectură barocă din lume.

În ziua de azi, când tehnologia a pus stăpânire pe omenire, pentru mine este liniștitor să văd astfel de clădiri, unde sunt păstrate cărți unicat sau cu o vechime de sute de ani.

Biblioteca adăpostește peste 20.000 de cărți.

Interiorul este cu adevărat deosebit, picturile de pe tavan sunt impresionante.

Un lucru pe care trebuie să îl știți este că, puteți vedea Biblioteca Klementinum doar în tur organizat, cu ghid.

De asemenea, nu puteți păși în interiorul bibliotecii, ghidul va deschide ușile și poți sta câteva minute să o admiri de departe și nu ai voie să faci poze.

Prețul biletului este de 300 coroane cehești(55 lei) pentru adulți, dar vă las link pentru a vedea mai multe detalii și poze cu interiorul bibliotecii.

Link oficial.

Dacă considerați că nu merită banii, poate vă răzgândiți când veți vedea cum arată Praga din Turnul Astronomic al Complexului Klementinum, ghidul ne spunea că mulți vin aici doar pentru asta.

Trebuie să știi că ai de urcat aproximativ 170 de trepte pe o scară spiralată, ceea ce nu e tocmai plăcut, dar vei descoperi că merită efortul.

Acum o să las pozele să vorbească în locul meu.

PS. La apus ies cele mai faine poze.

După toate astea, se făcuse târziu și oboseala a început să își spună cuvântul, a fost o zi destul de friguroasă, dar am petrecut-o excepțional.

Ne-am oprit la un local japonez ca să mâncăm și ne-am întors la cazare, unde am încheiat seara cu un joc de Catan, lângă o bere cehească.

A treia zi – Casa Dansatoare și Fabrica de bere

În a treia și ultima zi, ne-a rămas de văzut Casa Dansatoare, altfel nu puteam pleca liniștită.

Construcția are o arhitectură deosebită și este una dintre cele mai cunoscute atracții din Praga, deși clădirea adăpostește birouri în interior.

Stilul este cunoscut sub numele de arhitectură deconstructivistă, iar clădirea datează din anul 1996.

Dacă tot am privit orașul de sus, am reușit să vedem cam ce clădiri ies în evidență și în funcție de asta, am descoperit că ar mai fi ceva ce merită vizitat, după modul în care se impunea în zare.

Este vorba despre Vyšehrad, o fortificație care găzduiește Bazilica Sfinților Petru și Pavel, precum și Cimitirul Vyšehrad, unde sunt îngropate tot de felul de personalități importante ale orașului.

Ce am observat la Bazilica Sfinților Petru și Pavel, este faptul că seamănă destul de mult cu Catedrala St.Vitus.

Pe lângă bazilică, te poți plimba prin parcul de lângă aceasta, unde sunt amplasate tot felul de statui frumoase sau poți admira orașul de pe lângă zidurile fortificației.

Praga este un oraș care merită descoperit pas cu pas, obiectivele turistice importante nu sunt la o distanță foarte mare una de cealaltă și cel mai indicat ar fi să nu îl vizitezi în grabă, ci să îți acorzi timp să te bucuri de fiecare atracție în parte.

Cam asta a fost povestea cu Praga, dar articolul nu se încheie aici.

La o distanță de o oră cu mașina, se află orășelul Pilsen, unde am fost destul de norocoși ca să vizităm fabrica de bere Pilsner Urquell.

Turul fabricii se face doar cu ghid, durează 100 de minute și costă 250 coroane cehești(aproximativ 45 de lei)/persoană.

Un lucru e cert, nu ai cum să te plictisești pe durata turului, mai ales dacă ai noroc și de un ghid bun, care mai presare și câte o glumă ici-colo.

Am început turul de la recepție, am văzut niște pahare vechi expuse, foarte frumoase, iar apoi am luat autobuzul spre fabrica propriu-zisă.

În interiorul fabricii am văzut cum sunt pregătite sticlele pentru îmbuteliere, erau spălate bine, trecute prin tot felul de filtre, iar un domn mai intervenea manual când mai găsea câte o sticlă ciobită sau cu eticheta încă lipită.

Înăuntru era foarte cald și erau foarte mulți aburi din cauza temperaturii ridicate cu care se curățau sticlele și nu puteam să nu mă întreb cum de reușesc oamenii aceia să lucreze într-un astfel de mediu.

De aici am plecat spre camera cazanelor, unde era la fel de cald. Ni s-a explicat foarte frumos cum ajunge berea în stadiul în care o găsim noi în magazine și cum s-a schimbat procesul de-a lungul timpului, berea Pilsner Urquell având o vechime de 175 ani.

A urmat o pauză într-o mică sală de cinema, unde am vizionat un filmuleț cu evoluția berii și secretele producției acesteia, iar apoi am avut ocazia să gustăm ingredientele folosite la fabricarea berii, malțul, în diferite stadii, mai crud și mai prăjit, iar cel prăjit era chiar gustos, apoi a urmat hameiul, constând într-un praf verde, care a fost cea mai amară chestie pe care eu am gustat-o vreodată.

Ultimul loc în care ne-a dus ghidul nostru, au fost beciurile subterane, unde se țin butoaiele cu bere și unde are loc procesul de fermentare.

Temperatura acolo jos era de 5 grade celsius, temperatura optimă pentru berea din butoaie.

Punctul culminant al turului este degustarea unui pahar cu bere nefiltrată și nepasteurizată, direct din butoi. Un deliciu!

La ieșire este și un magazin de suveniruri cu tot felul de chestii, de la tricouri, umbrele, papuci, până la pahare, halbe și magneți.

Noi ne-am luat câte o mică halbă ca amintire și nelipsitul magnet de frigider.

În curtea fabricii este și un restaurant, unde am luat prânzul înainte de a ne îndrepta spre Germania, de unde urma să luăm avionul spre casă.

Praga este un oraș excelent pentru un city-break, sunt atâtea locuri frumoase de văzut, mâncare bună, voie bună și nu în ultimul rând, bere excelentă.