Franța

Paris sau cum am ajuns să îmi văd visul cu ochii

Majoritatea persoanelor care mă cunosc știu despre obsesia mea legată de Paris și de cât de mult mi-am dorit să ajung în capitala Franței, să ma plimb pe Champs-Élysées, să urc în Turnul Eiffel, să mănânc un croissant cu unt, să văd Catedrala Notre-Dame și lista poate continua.

Ei bine, anul acesta, mai exact la sfârșitul lunii mai, în aceeași perioadă în care am văzut Roma anul trecut, am ajuns să îmi văd visul cu ochii.

Din momentul în care am luat biletele, am numărat săptămânile, zilele, orele, până în ziua plecării spre Paris.

Prima zi la Paris.

Era sâmbătă, o zi frumoasă de primăvară.

Îmi amintesc perfect senzația pe care am avut-o când am coborât din avion, îi spuneam lui George: „iarba este mai verde aici, soarele este mai strălucitor” și încă nu văzusem nimic.

Am aterizat pe aeroportul Beauvais-Tillé și de acolo am luat un autobuz care ne-a lăsat undeva în centrul Parisului, iar de acolo am luat metroul până la cazare. Cazare este impropriu spus, deoarece am stat la niște verișori foarte drăguți, care ne-au primit la ei pe durata șederii noastre la Paris.

Legat de asta, prețurile sunt destul de piperate dacă îți dorești o cazare decentă, mai ales dacă vorbim despre centrul orașului, dar sunt și tot felul de oferte în acest sens.

Am decis ca prima zi să o petrecem cât mai lejer pentru a ne trezi cu forțe proaspete a doua zi, pentru a ne putea plimba cât mai mult.

Deoarece era la o distanță de doar trei stații de metrou, am ales să mergem în cartierul Montmartre, pe care nu ar trebui nicicum să îl ratezi dacă ajungi la Paris.

E un cartier plin de viață, cu terase, magazine, suveniruri de tot felul și la prețuri accesibile, dar este și foarte aglomerat.

Tot urcând pe străduțele din cartierul Montmartre, am ajuns și unde ne doream de fapt, la Catedrala Sacré-Coeur.

Mi-a plăcut tare mult energia din locul acela, oamenii erau relaxați, luau cina sau savurau o sticlă de vin, pe trepte sau pe iarbă. Am făcut și noi același lucru, a fost o experiență minunată.

După ce am luat cina, admirând arhitectura Bazilicii Sacré-Coeur, am pornit spre casă.

Să nu uit, intrarea în bazilică este gratuită, dar eventual poți dona 1-2 euro la intrare.

Știam că în drumul nostru aveam să dăm și de faimosul Moulin Rouge. Ne-am oprit în fața cabaretului, am făcut câteva poze și am plecat mai departe. Nu spun că nu mi-aș dori să văd un spectacol de can-can acolo, cu siguranță e o experiență ce merită trăită dar suma pe care trebuie să o plătești pentru asta e un pic cam mare.

Pentru mai multe informații despre spectacole și rezervări puteți consulta site-ul oficial.

Prima zi am încheiat-o cu un mare zâmbet pe față, nevenindu-mi să cred unde mă aflu și cu o mare nerăbdare pentru a doua zi, când urma să am parte de întâlnirea mult așteptată cu Turnul Eiffel.

A doua zi.

Am luat metroul dis de dimineață cu direcția Turnul Eiffel și am decis să coborâm la stația Trocadéro, locul fiind situat vis-a-vis de turn și îți oferă o priveliște minunată.

Nu aș mai fi plecat de acolo, dar după ce am făcut un număr impresionant de fotografii am decis că ar cam fi cazul să ne ținem de programul stabilit dacă voiam să vedem tot ce ne-am propus. Apropo, asta nu s-a întâmplat, poate data viitoare.

Înainte de a pleca la Paris ne-am achiziționat un bilet pentru un hop on-hop off bus, valabil două zile și care a costat 38 euro/persoană.

Pentru mai multe detalii și pentru mai multe oferte, puteți vizita site-ul lor oficial. Bineînțeles că veți găsi o multitudine de oferte de felul acesta pe internet, însă noi am fost mulțumiți de aceștia.

Avantajul unui astfel de bilet este că are patru trasee pentru obiectivele turistice importante și te poți urca și poți coborî din autobuz unde vrei tu. Pe lângă asta, fiecare persoană beneficiază de câte o pereche de căști, care îți permit să asculți descrierile monumentelor pe lângă care trece autobuzul, având la dispoziție mai multe limbi din care poți alege, iar atunci când se termină explicațiile, pornește o muzică franțuzească care te unge pe suflet.

Așadar, am luat autobuzul de la Turnul Eiffel și ne-am plimbat cu autobuzul până am decis ce să vedem prima dată. Mi s-a părut că suntem presați de timp într-o oarecare măsură și din acest motiv, unele obiective turistice am decis să le admirăm din mers.

Ne-am oprit în Place de la République, unde am admirat niște dansatori, care făceau spectacol pe ritmuri de salsa și bachata, iar apoi ne-am oprit la un restaurant, unde am savurat o porție de crêpes, vreau să spun clătite și am băut câte un Aperol Spritz. Pentru răsfățul ăsta am plătit în jur de 20 euro.

În această zonă au avut loc atentatele din 2015 și ca să fie completă povestea, am avut parte și de o peripeție, dacă pot să îi spun așa. Am plecat de acolo tot cu autobuzul hop on-hop off, doar că la un moment dat ne-am oprit în trafic pentru o perioadă de timp destul de lungă, ca să constatăm că bulevardul era închis de poliție din cauza unui pachet suspect. Minunat, oricum am stat un pic încordată din cauza evenimentelor de acest gen, care au fost tot mai dese la Paris în ultima perioadă. Aș putea spune că nu e un oraș care te face să te simți în siguranță, dar este Orașul Luminilor, Orașul iubirii și una dintre cele mai vizitate capitale europene.

Am parcurs pe jos o porțiune de drum și ne-am oprit la Muzeul Grévin, un muzeu al figurilor de ceară, unde poți vedea mai mult de 200 de celebrități expuse. Îmi doream foarte mult să văd un astfel de muzeu, am mai avut o tentativă și la Roma dar ni s-a părut destul de mic și scump, așa că am renunțat, însă acesta din Paris este perfect și nici nu era pe listă.

Mi-a plăcut la nebunie! Reproducerile erau identice cu originalul și lucrate atât de bine, încât dacă te uitai prea mult în ochii lor, te treceau fiorii pe șira spinării.

Am petrecut cel puțin două ore acolo, am făcut sute de fotografii și nu îmi doream să mai plec. O să las o parte din poze să vorbească pentru mine.

Noi am plătit 18,50 euro pentru un bilet, însă am beneficiat de o reducere de 25%, pe care am primit-o de la cei cu autobuzul hop on-hop off, alături de alte câteva discount-uri.

Pe site au mai multe categorii de prețuri așa că vă las un link ca să consultați ofertele lor.

Ce a urmat? Galeriile Lafayette, iar pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest nume, este un magazin celebru, anual îi trec pragul milioane de oameni. Interiorul este unul deosebit, având o cupolă foarte frumoasă. Ei bine, nu ne-am oprit acolo pentru shopping, ci doar pentru a admira interiorul și pentru a ne bucura de priveliștea de pe terasă, care este gratuită.

Din câte am remarcat din pozele ce le-am văzut, Galeriile sunt cu adevărat spectaculoase în preajma sărbătorilor de iarnă, fiind decorate foarte frumos, la fel și vitrinele acestora.

Revenind cu picioarele pe pământ, următoarea noastră oprire a fost la Muzeul Luvru.

Nu am intrat pentru că nu îmi doream o vizită superficială, fiindcă nu îți ajunge nici o zi întreagă ca să vezi toate exponatele, așa că pe data viitoare.

Muzeul Luvru este unul dintre cele mai mari muzee din lume și cel mai vizitat, iar aici este expus faimosul tablou Gioconda (Mona Lisa) a lui Leonardo Da Vinci.

Prețul unui bilet este de 15 euro dacă îl achiziționezi la fața locului sau 17 euro dacă îl iei online, deoarece îți dă posibilitatea să intri mai repede.

Ce trebuie să știți este ca marțea este închis muzeul. Pentru a consulta programul complet, puteți vizita site-ul oficial.

Am plecat de acolo la apusul soarelui urmând să ne plimbăm prin Grădinile Tuileries, dar ghici ce? Era închis. Am fost un pic dezamăgită din cauza asta.

Așadar, am fost nevoiți să ocolim Grădinile Tuileries ca să ajungem la Place de la Concorde, una dintre cele mai mari piețe ale Parisului.

Plimbarea noastră a continuat pe Champs-Élysées, unul dintre cele mai faimoase bulevarde din lume, cu magazine de lux, cinematografe și cafenele, de-o parte și de alta.

Bulevardul leagă Place de Concorde de Arcul de Triumf, care a fost ultima noastră oprire din ziua aceea.

Arc de Triomphe (în franceză) este un important obiectiv turistic din Paris, situat în Place de l’Étoile. Construcția a fost ridicată la îndemnul lui Napoleon Bonaparte după Bătălia de la Austerlitz sau Bătălia celor trei împărați, când acesta a spus: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf”, iar piatra de temelie a monumentului a fost așezată chiar de ziua de naștere a lui Napoleon.

Biletul de intrare, sau de urcare, mai bine spus, este de 12 euro/persoană.

Așa s-a încheiat a doua zi în capitala Franței, o zi plină de experiențe frumoase.

A treia zi.

Primul obiectiv turistic la care ne-am oprit a fost Catedrala Notre-Dame.

Denumirea catedralei s-ar traduce Doamna Noastră, făcând referire la Fecioara Maria și este sediul Arhiepiscopiei Parisului.

Notre-Dame este construită în stil gotic, intrarea în catedrală se face prin trei porți frumos ornamentate iar capacitatea acesteia este de până la 10.000 de persoane.

Un număr impresionant de 13 milioane de oameni îi trec anual pragul, fiind unul dintre cele mai vizitate monumente din Paris.

Intrarea este gratuită, se va plăti bilet doar pentru accesul în turnurile catedralei, iar prețul unui bilet este 10 euro/persoană.

Următoarea oprire a fost la Sainte-Chapelle, o capelă splendidă care pe mine m-a impresionat foarte tare, cu vitraliile ei.

Sainte-Chapelle a fost construită la dorința Sfântului Ludovic, pentru a adăposti un eșantion din Coroana cu Spini și un fragment al Sfintei Cruci.

Capela aparține tot de arhitectura gotică și este formată din Capela de Jos, care este dedicată Fecioarei Maria și Capela de Sus, care inițial era accesibilă doar regelui și familiei regale. Aici sunt și cele 15 vitralii, fiecare în parte prezentând scene religioase.

Prețul unui bilet de intrare este de 10 euro/persoană și se poate achiziționa și on-line.

A urmat o plimbare de-a lungul Senei, am admirat tablourile expuse de vânzătorii care au tarabele așezate în zonă și am prins un lacăt pe unul dintre podurile care trec peste fluviu, fiindcă nu puteam să ajungem la Paris și să nu facem asta.

În timpul plimbării, ne-am abătut un pic de la drum și am dat cu ochii de un turn care ne-a atras atenția și anume Turnul Saint Jacques.

Turnul are o înălțime de 52 metri, este construit în stil gotic și este înregistrat pe lista patrimoniului UNESCO.

Apoi am urcat în autobuz pentru a vedea Place de la Bastille, o piață pe care am decis să o admirăm din mers.

În acest loc a fost construită fortăreața Bastilia, care a fost mai apoi transformată în închisoare de stat, care rezistat până la Revoluția Franceză. După cum se vede, nu a mai rămas nimic din ceea ce era odată închisoare, ci acum este amplasată Coloana Iulie, prin care este comemorată revoluția.

Pentru prânz am ales Cartierul Latin, care este situat în imediata apropiere a Catedralei Notre-Dame, de cealaltă parte a Senei.

Acesta este cunoscut pentru viața studențească, Universitatea Sorbona fiind amplasată în vecinătatea cartierului, dar este de asemenea și un cartier turistic, adăpostind o varietate de cafenele, baruri și restaurante, iar prețurile sunt accesibile.

După ce am mâncat și ne-am recăpătat puterile, am plecat spre Panthéon, locul unde sunt înmormântate mai multe personalități celebre cum ar fi Voltaire, Victor Hugo, Alexandre Dumas, Marie și Pierre Curie și alții.

În interiorul Panteonului sunt amplasate tot felul de statui dar de departe cel mai interesant lucru este Pendulul lui Foucault, așezat chiar în centru.

Acesta este un dispozitiv creat special pentru a confirma rotirea Pământului în jurul axei sale și este fascinant de urmărit.

Astfel de dispozitive se găsesc în mai multe locuri din lume, inclusiv în România.

Prețul biletului de intrare la Panthéon a fost 9 euro/persoană.

Aproape de Panthéon este Grădina Luxembourg, locul perfect pentru relaxare. Eram deja epuizați după două zile în care am explorat orașul așa că locul acesta a picat la țanc, asta până a început ploaia.

Grădina se întinde pe 23 hectare și este o adevărată plăcere să te plimbi pe aleile acesteia, pline cu flori, copăcei și statui.

De asemenea, în parc sunt amplasate foarte multe scaune din fier forjat, unde te poți așeza ca să te odihnești sau să citești o carte.

Planul pentru acea seară era să urcăm în Turnul Eiffel sau măcar să luăm o sticlă de vin și să ne așezăm pe iarbă în fața lui și să urmărim jocul de lumini de la ora fixă. Ei bine, nu am făcut nici una, nici alta deoarece ploaia a reușit să ne strice planurile, dar nu ne-a trimis acasă.

Ne-am oprit la Trocadéro ca să vedem cum se aprinde turnul și pot să spun că a fost un adevărat spectacol, cu tunete și fulgere.

Așa s-a încheiat a treia zi. Frumos.

Eh, ar fi fost și mai frumos dacă nu ploua dar cu vremea nu te pui.

Ultima zi.

A venit și momentul mult așteptat și aici nu mă refer la plecare, ci la urcarea în turn.

Vorba aia, am lăsat ce e mai bun la urmă.

Fiindcă aveam zborul seara, am considerat că avem destul timp ca să vedem Parisul de la înălțime. Și ce înălțime!

Deși ploua, se pare că turiștii nu țin cont de vreme, cozile pentru lifturile care te duc până în vârful turnului, fiind destul de mari. E bine că măcar sunt două lifturi, nu doar unul.

Accesul pentru primele două nivele se poate face atât cu liftul, cât și pe scări.

Prețul biletului pentru ultimul nivel este de 25 euro/persoană.

Cum a fost? Ei bine, pentru mine a fost înfricoșătoare experiența și asta din cauza temerii de înălțime.

Turnul măsoară 324 metri.

Ideea e că rămâi speechless când vezi cum se întinde tot Parisul în fața ochilor tăi, doar că la mine a fost mai mult de atât, mi s-au înmuiat picioarele, la propriu.

Deși nu am reușit să mă bucur pe deplin de moment, nu o să uit niciodată ziua aia, o zi pe care am așteptat-o foarte mult timp.

După ce am coborât cu picioarele pe pământ, am constatat că mai avem ceva timp la dispoziție și că se oprise ploaia, astfel încât am decis să facem o plimbare cu barca pe Sena.

Prețul unui bilet a fost de 20 euro, care includea o porție de clătite și o băutură răcoritoare.

Plimbarea a durat 30 minute și a fost un bun mod de a ne relaxa după senzațiile tari din vârful Turnului Eiffel.

Așa ne-am petrecut ultima zi în capitala Franței.

Seara am luat avionul de pe Aeroportul Internațional Charles de Gaulle, care este cel mai mare aeroport din Franța. E de-a dreptul uriaș, dacă mă întrebați pe mine.

Au rămas multe de văzut dar sunt optimistă și cred că va veni ziua în care voi mai scrie despre Paris.

Apropo, Paris rămâne orașul meu preferat.