Slovenia

Ljubljana sau Orașul Dragonilor (vacanța de 1 mai – prima parte)

Îmi amintesc prima reacție de când am intrat în Slovenia: „Vai, cât e de verde și de curat!” și nu mi-am schimbat părerea cât timp am parcurs țara asta. Nu e de mirare că asta e impresia pe care mi-a lăsat-o având în vedere faptul că Ljubljana a fost aleasă capitala verde a Europei în anul 2016.

Ljubljana a fost prima oprire din vacanța de 1 mai. Aici am petrecut doar o jumătate de zi, urmând ca mai apoi să plecăm spre Zagreb, unde aveam cazarea rezervată pentru prima noapte, dar fiind destul de mic orașul, a fost suficient încât să ne facem o părere despre capitala Sloveniei.

Am parcat mașina aproape de centrul orașului și am plecat la plimbare.

Prima clădire cu care am intrat în contact, pe care o știam din pozele de pe internet și îmi doream tare mult să o văd, a fost Vurnik House sau Cooperative Business Bank Building, construită în anul 1921, o clădire colorată, cu un design tare frumos. Aceasta a fost numită cea mai frumoasă clădire din Ljubljana și își merită din plin titlul.

În capătul străzii se află Piața Preseren, care a fost denumită după numele celui mai mare poet romantic sloven France Preseren, a cărui statuie este amplasată în piață.

Tot în Piața Preseren am descoperit și Biserica Franciscana Buna Vestire, cu un stil arhitectural baroc și care se remarcă prin culoarea roz. Aceasta a fost restaurată în anul 1895, după ce a fost afectată de un cutremur și este una din atracțiile principale ale orașului.

Pentru a ajunge din Piața Perseren pe partea cealaltă a centrului orașului, am traversat Podul Triplu, care trece peste râul Ljubljanica. Acest pod este deosebit prin faptul că pornește cu un singur cap de pod pe partea cu piața și se desparte în trei pe partea cealaltă. Este un obiectiv turistic foarte admirat și fotografiat.

Râul Ljubljanica traversează capitala Sloveniei și desparte centrul de restul orașului. De asemenea, râul este navigabil și se organizează plimbări cu barca, veți vedea că sunt tot felul de oferte în acest sens. Podul Triplu nu este singurul care trece peste râu, sunt mai multe poduri, fiecare având un aspect unic și deosebit.

Plimbându-ne de-a lungul râului, am ajuns la Podul Măcelarilor. Lăsând denumirea la o parte, aș putea spune că este un pod dedicat iubirii, fiind împânzit de lacăte ale cuplurilor de îndrăgostiți, în stilul celor de la Paris.

Pe Podul Măcelarilor mi-a mai atras atenția o statuie, cu un aspect cel puțin interesant.

Traversând podul am ajuns din nou pe partea cealaltă a orașului, dar nu am parcurs un drum prea lung până la următorul pod și anume Podul Dragonului. Acesta este cel mai mare pod rutier din Ljubljana și este unul dintre cele mai vechi poduri din Europa. Totodată, este și cel mai cunoscut obiectiv turistic al orașului. Dragonul este simbolul orașului și l-am tot întâlnit în timpul petrecut la Ljubljana.

În continuare, ne-am plimbat prin centrul vechi al orașului, înainte de a urca la Castel. Centrul este foarte frumos, îmi amintesc că George, cel care e alături de mine în toate călătoriile, l-a asemănat cu Brașovul și pot să înțeleg de ce. Stilul clădirilor și străduțele pietonale cu piatră cubică par că fac parte din aceeași poveste.

În apropiere de piața centrală a Ljubljanei, am zărit Catedrala Sfântul Nicolae. Biserica a fost restaurată de multe ori de-a lungul timpului deoarece a fost incendiată, nu doar o dată. Aceasta face parte din bisericile care aparțin stilului baroc, însă inițial a fost construită în stil gotic.

Plimbarea prin capitala Sloveniei am încheiat-o cu o vizită la Castelul Medieval. Pentru a ajunge la castel, aveți mai multe opțiuni, cu mașina, pe jos sau cu funicularul. Deși inițial am hotărât să urcăm cu funicularul, am ajuns în partea opusă locului unde se afla acesta și am decis să urcăm pe jos. Urcarea nu este grea, se parcurge cam în 10-15 minute și te poți bucura de natură.

Castelul este situat pe cel mai înalt deal din Ljubljana și oferă o panoramă deosebit de frumoasă asupra orașului.

Când am intrat în curtea castelului, se auzea ecoul unei femei care plângea și țipa de mama focului. Cum ne-am apropiat, am văzut că era reprodusă o scenă cu o vrăjitoare care urma să fie arsă pe rug, ca pedeapsă pentru ceea ce făcuse. Nu am stat să vedem deznodământul pentru că nu ne permitea timpul dar mi s-a părut interesant, iar dialogul era în limba engleză, ca să înțeleagă tot omul despre ce e vorba.

În curtea castelului este și o terasă care era plină, deși prețurile erau cam piperate față de centrul orașului.

După ce am văzut priveliștea asupra orașului, am decis sa vedem Muzeul de istorie. Recunosc că nu prea mă dau în vânt după muzee, dar acesta este unul din preferatele mele.

V-am spus că o să mai vedem și dragoni. La castel, este o încăpere plină cu acest simbol al orașului.

Pe lângă toate acestea, locul din Castel care mi-a plăcut cel mai mult a fost Muzeul de Păpuși. Acolo ne-am și distrat foarte tare, mai ales că poți manevra chiar tu unele dintre păpuși, ceea ce s-a dovedit a fi foarte amuzant pentru noi.