Diverse

30 de lucruri pe care le-am învățat până la 30 de ani

De data asta mă abat puțin de la zona de travel, subiectul principal al blogului și m-am gândit, dat fiind faptul că ieri am sărbătorit împlinirea frumoasei vârste de 30 de ani, să scriu despre lecțiile pe care eu le-am învățat până la momentul de față.

Aud multe persoane spunând că ziua de naștere este o zi obișnuită, ca oricare alta. Aș putea să vă contrazic?

Eu o văd ca pe o zi specială, o zi în care pot sărbători faptul că am mai supraviețuit un an de zile, că am avut parte de tot felul de experiențe, fie ele plăcute sau mai puțin plăcute.

În cazul meu, cel mai important motiv pentru care data de 28 iulie este o sărbătoare îl constituie faptul că este și ziua mamei mele. Noi două suntem născute în aceeași zi, iar dacă ea spune că am fost cel mai frumos cadou al ei, eu cred că ea este cel mai frumos cadou al meu.

PS. La mulți ani, mama! ♥

Așadar, zic să începem numărătoarea.

1. Sănătate, că-i mai bună decât toate.

Ce vreau să spun este că sănătatea este cel mai important factor din viața unui om. Ați văzut și voi că bolile nu țin cont de cine ești și ce ai.

Încerc să am grijă pe cât pot cu alimentația (nu sunt nici vegetariană, nici vegană, dar îi admir pe cei care sunt), să am mese regulate, să beau cât de multă apă pot etc.

Din păcate, nu sunt prea sportivă. Sportul meu este mersul pe jos și mersul cu bicicleta, ceea ce momentan e ok dar pe viitor mi-ar plăcea să fac ceva mai mult în privința asta.

2. Cititul și călătoriile te fac mai bogat.

Cred foarte mult în asta, mai ales că sunt cele mai mari pasiuni ale mele.

Ca o paranteză, fiind plecată din țară, am terminat de citit toate cărțile scrise în limba română pe care le aveam aici. Deși stăpânesc destul de bine limba italiană, nu mi se pare că am același spor cum aș avea cu cărțile scrise în limba maternă sau chiar și în limba engleză.

De călătorii ce să mai spun? Îmi lipsește foarte tare partea asta, ținând cont de situația actuală.

Încă nu vreau să mă încumet să plec în altă țară, așa că așteptați-vă la multe articole despre Italia. 🙂

3. Am învățat să spun NU.

Calitate sau defect, eu sunt o persoană căreia dacă îi ceri ceva, îmi e greu să te refuz.

Pe parcurs am învățat să îl introduc și pe „nu” în vocabularul meu.

Am înțeles că poate nu mă simt confortabil în anumite situații sau poate că renunț la ceva pentru altcineva, în detrimentul propriei persoane și asta nu e ok.

4. Dacă nu ai așteptări, nu ești dezamăgit.

Să nu confundăm asta cu pesimismul, care este cu totul altceva.

De exemplu, eu sunt o persoană optimistă dar fără prea multe așteptări. Se poate și așa!

Era o vorbă care mie îmi place, suna cam așa: poate că rezultatul va fi același, chiar dacă ești pesimist sau optimist, însă optimiștii se simt mai bine. True story!

Revenind la așteptări, e ok să le ai doar dacă au legătură cu tine și cu acțiunile tale. Dar să nu ai așteptări de la alte persoane, că s-ar putea să te dezamăgească.

5. Iubirea adevărată există.

Nu încercați să mă convingeți contrariul pentru că nu veți reuși.

Am ajuns la vârsta la care sunt cu picioarele pe pământ, nu mai visez la Feți Frumoși (asta pentru că îl am deja) și povești cu prințese, în care totul e roz și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Ceea ce încerc să spun este de fapt, ceea ce simt eu zilnic. Am pe cineva lângă mine care nu m-a făcut să mă îndoiesc vreodată de iubirea ce mi-o poartă, în toți acești ani (care nu sunt puțini), din contră, am impresia că iubirea noastră este mai puternică pe zi ce trece.

Atenție însă, nu spun că este perfect, așa ceva nu există. Este doar o muncă în echipă, cu bune și cu rele, fiecare din noi cu un „bagaj” emoțional în spate, dar zi de zi muncim pentru noi, pentru ceea ce este relația noastră.

6. Comunicarea, încrederea și respectul sunt indispensabile într-o relație.

Legat de ce am scris mai sus, dacă ar lipsi vreuna din toate astea din relația noastră, nu am mai fi unde suntem azi.

Comunicarea este cheia, spunea cineva. Așa și este, nu mă aștept ca el să ghicească de ce sunt supărată sau să am rețineri în a-i spune ce mă deranjează. Ghici ce? ne-am maturizat!

De încredere nu mai spun, e o ușurare să nu fii suspicios, să nu ai dubii în privința persoanei de lângă tine sau să fii luat la întrebări la orice pas.

La respect nu mai am ce să adaug, nu concep lipsa de respect în nici o împrejurare, fie ea relație de cuplu, familie, prietenie etc.

7. Am învățat să întreb atunci când nu știu ceva.

Un lucru e cert, nu ne-am născut învățați și nici nu le putem ști pe toate. Nu este o rușine să întrebi atunci când nu ști ceva sau nu înțelegi un lucru.

Tot în sfera asta, încerc să nu mă mai încăpățânez aiurea să fac singură un lucru, iar dacă mi se oferă ajutorul, îl accept cu plăcere.

8. Mama îmi este cea mai bună prietenă.

Pentru mine, mama e persoana cea mai importantă din viața mea.

Lăsând la o parte faptul că mi-a dat viață, sunt extrem de norocoasă că pot vorbi orice cu ea, m-a susținut mereu și m-a sfătuit cum a știut ea mai bine.

Nu există zi în care să nu vorbim la telefon, chiar dacă nu avem nimic important să ne spunem.

Cert e că sunt recunoscătoare că am părinți așa faini (ca să nu îl lăsăm de-o parte pe tata).

9. Oamenii vin și pleacă.

De-a lungul timpului am avut prietenii care credeam că vor dura o viață întreagă, pot spune că am fost cam naivă din punctul ăsta de vedere.

Viața e plină de neprevăzut, nu știi niciodată când drumurile a două persoane se pot separa, fie că vorbim de relații de prietenie sau relații amoroase.

În ziua de azi sunt mai selectivă atunci când primesc pe cineva în viața mea și încerc să nu mă gândesc că vor rămâne pentru totdeauna.

10. Sunt bine cu mine atunci când sunt singură.

Am realizat că nu am nevoie să mă înconjor de persoane ca să mă simt bine.

Mie îmi place liniștea, nu îmi displace să „aud ce gândesc” pentru că gândurile negative nu prea au ce căuta în capul meu.

Îmi place să citesc atunci când sunt singură, să mă uit la seriale, să ascult muzică, să scriu, iar pentru toate astea nu am nevoie de companie.

11. Bunătatea și educația oamenilor nu ține de școala pe care au absolvit-o.

Am întâlnit tot felul de oameni, dintre care nu toți au absolvit o facultate sau poate nici liceul.

Sunt oameni buni, inteligenți, educați, care s-au descurcat cum au putut în viață și de la care am avut ce învăța.

În schimb, la polul opus, am întâlnit și oameni cu multă școală, care nu știu să scrie corect gramatical sau care se cred puțin mai buni decât ceilalți.

Important este să nu avem prejudecăți și să privim dincolo de aparențe.

12. E ok să nu te placă toată lumea.

Câte prietenii nu au început așa?

Întâlnești o persoană pentru prima dată și se întâmplă, din nu știu ce motiv, să nu o placi. Sau invers, să nu te placă.

De cele mai multe ori, judecăm după aparențe și dacă acordăm o a doua șansă s-ar putea să avem parte de o surpriză plăcută.

Bineînțeles că nu se întâmplă mereu așa și până la urmă este normal să nu ai lucruri în comun cu cineva sau să nu existe pic de chimie.

13. Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine taci.

Dacă ar conștientiza mai multă lume treaba asta, ar fi fantastic.

Nu știu dacă e din cauză că nu am fost niciodată o persoană vorbăreață, dar nu agreez persoanele care trăncănesc întruna, fără să aibă ceva bun sau interesant de spus.

14. Am învățat să îmi iubesc corpul și să îmi accept defectele.

Au fost perioade în care aveam o grămadă de complexe. Ba că aveam burtică (încă am), celulită, că eram prea slabă, să nu mai zic de perioada sprâncenelor împreunate.

Ori că m-am mai maturizat, ori că mă simt iubită și apreciată pentru ceea ce sunt, defectele astea au cam pălit în ochii mei.

E important să conștientizăm că suntem mai mult decât felul în care arătăm și să ne iubim așa cum suntem, cu calități și defecte.

15. E important să știi să te descurci în diverse situații.

E bine să știi să schimbi un bec, să folosești o șurubelniță, o cheie franceză sau să montezi mobilă.

Deși nu sunt cea mai îndemânatică persoană în viață, nu mă dau în lături de la diverse activități de genul celor de mai sus.

De preferat ar fi să nu mă pună nimeni să tai lemne sau să schimb roata de la mașină. 🙂

Lăsând asta la o parte, e important să știi să comunici cu oamenii din diverse sectoare de activitate, să te documentezi despre ceea ce nu știi etc.

16. Am învățat că e important să spui ceea ce simți și ceea ce gândești.

Nimeni nu va ghici ceea ce simți sau ceea ce gândești, dacă nu exprimi asta în cuvinte.

Desigur că anumite gânduri vrei să le păstrezi doar pentru tine, e normal să „nu dai tot din casă”.

Atunci când te deranjează ceva ce a făcut cineva, este bine să îi comunici lucrul acesta. Dacă nu o vei face, persoana respectivă va repeta să facă lucrul respectiv, neștiind ce simți tu în legătură cu asta, iar tu vei aduna o supărare care la un moment dat va exploda în ceva mult mai urât.

Lăsând lucrurile negative la o parte, e important să îi spui unei persoane și că o admiri, că o apreciezi, că face treabă bună.

17. Am învățat să am un stil propriu.

Până la vârsta asta am învățat ce îmi place în materie de haine, încălțăminte, bijuterii și coafură.

Nu țin cont de modă, îmi place să mă îmbrac casual de obicei, fie că e vorba de pantaloni sau rochie.

Nu mă machiez excesiv, îmi place naturalețea și simplitatea, iar dacă mie îmi place ceea ce văd în oglindă. mă declar mulțumită.

18.  Pot fi feminină fără tocuri și cu părul scurt.

Mereu am alternat părul lung cu părul scurt, fără să am regrete la schimbările majore.

Știu că sunt tot felul de preconcepții, cum că femeile cu părul lung ar fi mai feminine, însă eu nu cred asta.

Feminitatea asta ține mult de modul în care te comporți, vorbești, mergi, mănânci etc.

De tocuri nu mai zic, eu o să aleg mereu tenișii în detrimentul tocurilor, iar asta nu mă face să mă simt mai puțin elegantă sau feminină.

19. Recunosc atunci când nu am dreptate.

Aici e simplu, dacă știu că am dreptate voi face tot posibilul să îți demonstrez asta dar dacă tu ai dreptate, voi accepta asta și nu mă voi contrazice degeaba.

Observ persoane care ar merge până în pânzele albe ca să își demonstreze punctul de vedere, chiar și atunci când nu e cazul.

20. Nu mă compar cu alte persoane.

Cu bune, cu rele, sunt ceea ce sunt și nu îmi doresc nici să fiu frumoasă ca x sau să am ceea ce are y.

Nu suntem toți la fel și e normal să fie așa.

E important să nu te compari cu alte persoane și să ai o stimă de sine ridicată.

Singura competiție care există este cu tine însuți, așa că ai face bine să lupți pentru ceea ce îți dorești și să îți pese mai puțin de ce fac alții.

21. Am învățat să îmi văd de treaba mea.

În continuare a ceea ce am spus mai sus, îmi place să îmi văd de treabă și să nu mă uit nici în curtea vecinului și nici în gura lumii.

În primul rând nu îmi place bârfa, puțin îmi pasă de ce a mai făcut nu știu cine, nu urmăresc nici mondenitățile, iar pe rețelele de socializare încerc să petrec cât mai puțin timp.

Pe mine mă interesează ce se întâmplă în relația mea, cu familia mea, ce fac prietenii mei, iar restul chiar nu contează.

Timpul este prețios iar eu prefer să mi-l petrec într-un mod cât mai constructiv.

22. Sunt recunoscătoare pentru ceea ce am.

Era o vorbă care spunea „fă rai din ce ai!”. Ei bine, eu cam asta încerc să fac.

Simt că am ajuns într-un punct în viață în care pot declara că sunt fericită și că am cam ce îmi doresc.

E bine să spui un mulțumesc Universului, lui Dumnezeu sau oricărei divinități, în funcție de credință.

23. Fiecare zi este o binecuvântare.

Atâta timp cât deschid ochii în fiecare dimineață și văd lumina unei noi zile, este o binecuvântare.

E o minune să vezi, să fii sănătos, să simți că o poți lua de la capăt în fiecare zi. Nu toți au norocul ăsta și cred că nu ne gândim destul de mult la asta.

Eu ador tot ceea ce înseamnă natura, florile, răsăritul și apusul soarelui, sunt ca niște minuni de care mă pot bucura zi de zi.

24. Am învățat să am răbdare.

Folosesc destul de des fraza „abia aștept” dar cu toate astea sunt o persoană răbdătoare.

Știu că lucrurile necesită timp și nu se întâmplă toate atunci când îmi doresc eu.

Nu avem control asupra a tot ceea ce se întâmplă și trebuie să acceptăm asta.

25. Somnul este important.

Nopțile pierdute? Au rămas doar o amintire frumoasă.

Îmi amintesc cu stupoare de faptul că în urmă cu câțiva ani aveam nopți la rând în care nu dormeam, fie că petreceam în club sau că mă uitam la seriale până la răsăritul soarelui.

Acum prefer să am un program regulat de somn și să dorm aproximativ 8 ore pe noapte. Dar cum eu iubesc somnul, se întâmplă să dorm și mai mult de atât sau să mai trag câte un pui de somn la prânz.

26. Mă bucur cât pot de mult de persoanele din viața mea.

Încerc să le dedic cât de mult timp pot celor dragi fiindcă știu că nu îi voi avea lângă mine pentru totdeauna.

Familia (la categoria familie intră și George) și prietenii sunt foarte importanți pentru mine și le sunt recunoscătoare pentru iubirea ce mi-o poartă.

27. Trebuie să mai și visăm,

Ce ne-am face fără vise visuri? Mie îmi place să visez la diverse, la călătorii, la experiențe, la o bibliotecă plină cu cărți, la un animal de companie ș.a.m.d.

După cum am spus mai sus, am răbdare pentru că nu le pot avea pe toate în acest moment dar știu că le va veni rândul într-o bună zi.

28. Se întâmplă să am și zile proaste.

Cui nu i se întâmplă? Sunt zile în care mi-ar plăcea să stau în pat, să nu vorbesc cu nimeni, pur și simplu să pierd vremea, să mă uit la filme și să citesc.

E normal să existe și astfel de zile și să ne dăm voie să le acceptăm.

29. Totul se întâmplă cu un motiv.

Cred foarte tare în vorba asta.

Deși alegerile noastre ne poartă pașii prin viață, sunt anumite lucruri care se întâmplă și care nu țin de voința noastră.

De multe ori, înțelegem doar după un timp destul de lung motivele pentru care s-au întâmplat anumite lucruri în viața nostră.

30. Am învățat să iert și să mă iert.

Asta este una dintre cele mai importante lecții din viața mea, până la acest moment.

Am ales să nu port ranchiună persoanelor care mi-au greșit și să le iert.

În primul rând, fac asta pentru mine, pentru că ura este o povară pe care nu îmi doresc să o port cu mine pe parcursul a nu știu câte zile, luni, ani.

Cu toții greșim, mai mult sau mai puțin și este important, acolo unde se poate să acordăm o a doua șansă sau dacă nu este posibil, să lăsăm totul în urmă.

Desigur că și eu am greșit față de anumite persoane, iar dacă ele nu au reușit să mă ierte, eu am făcut-o.